Stresul în muncă – boală sau stare psihică?

„Mi-am zis… după o lună, o să-mi dau demisia de la jobul acesta. Au trecut cinci ani și încă lucrez în același loc”.

Alții spun că nu pleacă și, după trei luni, își iau concediu medical și nu se mai întorc niciodată. Care este diferența dintre cele două scenarii?

Un studiu din 2022 asupra sănătății mentale a oamenilor la nivel global arată că tinerii sub 35 ani (reprezentând 41% din respondenții studiului) au trecut prin cel puțin un episod de stres puternic care le-a afectat modul în care își trăiesc viața. Per total, cei cu vârste cuprinse între 18-49 ani, au răspuns că au trecut printr-un episod de stres în care au simțiti că nu mai pot face față situației, reprezentând 71% din respondenții sondajului. (Studiu Ipsos, pe 23507 respondenți din 34 țări, la nivel global. Realizat între 22 Iulie- 5 August 2022).

Stresul pare a fi, deci, boala secolului, iar de data aceasta studiile o confirmă. Am trecut personal prin atâtea momente stresante în ultimii trei ani din viață încât apropiații îmi spun că eu nu mai știu ce este viața fără stres. Dacă aș sta liniștită m-aș simți inconfortabil, ca și cum ceva nu este în regulă. Stres cronic? Epuizare? Punctul în care clacăm psihic și nu mai știm cine suntem – am fost acolo. Punctul în care renunțam la orice activitate și pur și simplu stăteam? Am fost și acolo. Mai devreme sau mai târziu dorința de a face ceva și a fi în plină activitate se întorcea și o luam de la capăt cu momentele stresante.

10 Octombrie este ziua Internațională a Sănătății Mentale, unii au trecut-o cu vederea, alții au postat pe Internet un mesaj informativ și au închis clapeta laptopului și s-au declarat fericiți. Putem spune același lucru și despre alte zile internaționale, nu sănătatea sau mintea noastră fac diferența. Însă starea noastră de bine este ceva de care ne lovim zilnic, pentru că, fără să vrem, ne vedem obosiți, încercănați sau derutați.

[H2] Pierderea memoriei este printre cele mai frecvente simptome ale epuizării psihice.

Claudia, o clientă, îmi povestea cum a ajuns să își umple casa și biroul cu hârtii mici și colorate cu lucrurile importante de făcut. Sunt atât de multe încât face altele pentru a selecta din cele existente ordinea. Și în fiecare zi are foi noi pe care tot scrie ce are de făcut în ziua respectivă. La final de săptămână devine frustrată pentru că pare că face orice altceva decât este notat pe bilețele și astfel nu mai scapă de ele. Sunt alți oameni care având multe lucruri de făcut încep cu unul, apoi ajung într-o încăpere în care altul trebuie făcut așa că îl abandonează pe primul spunând că e în scurt ce au de făcut acum și tot așa, fără a mai reuși să termine prea multe la final de zi.

Există cu siguranță alarme, calendare și aplicații pe telefon care să ne gestioneze programul, însă cu o minte obosită, să faci prioritizări și să duci la îndeplinire lucrurile este din ce în ce mai dificil. Corpul fiind foarte solicitat, intră în mod de funcționare pe pilot automat, asigurându-și doar nevoile primare – prin automatisme învățate de-a lungul anilor.

Pentru prima dată, într-un studiu despre preocupările oamenilor la nivel global, starea de bine psihică este pe primul loc (36%) pentru respondenți. Acest subiect surclasează cancerul sau obezitatea. A te îmbolnăvi este un lucru nedorit, la care uneori ajungem pentru că ignorăm multe dintre semnalele pe care ni le transmite corpul.

(H3) Te îmbolnăvești de la stres?

Sigur, surmenajul, oboseala psihică în timp își pun amprenta și diverse boli se pot declanșa în funcție de fondul clinic al acestuia. Așadar, nu putem pune clar degetul pe o boală anume și nici nu putem spune că stresul în sine ar fi o boală. Putem face diferența între boală și sănătate mentală? Specialiștii – doctori și psihologi clinicieni, ne spun că nu există un test specific care să arate că nu este în regulă ceva la noi. Nu avem un test de sânge pentru tulburarea obsesiv-compulsivă, sau o scanare a creierului pentru depresie sau bipolaritate. Ceea ce am învățat în anii de facultate de la distinstul academician Constantin Bălăceanu-Stolnici este că nivelul de neutransmițători produși la nivelul creierului ne afectează și declanșează anumite tulburări psihice. Uneori, acestea sunt atât de proeminente și repetate astfel încât se cartografiază în structura neuronală – altfel spus, din normalitatea avută odată fără neurotransmițătorii stresului, acum creierul nostru se reorganizează la propriu și producerea acelor substanțe vor fi noul „normal” pe care creierul și corpul nostru le vor cunoaște.

[H2] Orice obicei își are și nașul său – deci da, putem scăpa, dar foarte greu.

Să obișnuiești un om să fie liniștit când neliniștea era cunoscută drept starea de status-quo, nu este deloc facil. Este la fel ca și cum i-ai cere unui fumător să se lase într-o singură zi de fumat. Corpul său va lupta, își va cere specificul/tiparul pe care îl cunoștea până atunci.

Ne putem dezobișnui de stres? Depinde de nivelul de stres – ai mai jos o figură pentru a te putea ajuta să vezi unde te situezi tu, fie pe un anumit lucru/eveniment, fie legat de starea ta generală.

 

În numărul următor continuăm parcursul incipient în tainele stresului și stabilim și câteva mecanisme prin care putem să controlăm aceste ambuscade emoționale. Dar, da, în funcție de nivelul de stres în care te afli poți să te eliberezi mai ușor și singur de el – deși necesită multă perseverență, focus și dorință, precum și momente în care ai nevoie de ajutor specializat.

Tu ce situații stresante ai în prezent în viața ta? Simți că se transmite și la ceilalți membri ai familiei? Cum sunt relațiile pe care le ai cu apropiații în momentele stresante? Analizează aceste întrebări singur și chiar și împreună cu cei dragi – este important să ai sprijinul celor apropiați în aceste momente. Fiecare trecem prin ele, așadar suportul exterior este extrem de binevenit.

 

Larisa Cristea,
Life Coach
https://about.me/larisacristea


Follow Us On Instagram