Ereditatea psihologică

În decursul anilor am avut posibilitatea să observ că, la fel ca în cazul bolilor, şi inestetismele apar de cele mai multe ori prin manifestări similare la indivizi care aparţin aceluiaşi grup familial.
În afara predispoziţiei genetice şi biotipologice, este posibil ca şi inestetismele să găsească teren fertil pentru dezvoltarea lor în ceea ce noi definim ca “ereditate psihologică”.

Pe scurt, obiceiurile transmise genetic în familie, la care se adaugă cele dobândite în decursul timpului, devin treptat parte integrantă a individului – un element fizic care, cu timpul, modifică structura corporală pentru a deveni cât mai asemănătoare mesajului comunicat celorlalţi prin intermediul corpului, acest lucru având loc, bineînţeles, în mod inconştient.

„Un comportament anume poate produce inestetisme în momentul în care individul se opune necesităţilor eului sau propriului spirit, ori, în mod contrar, când acesta ajută la structurarea unei „armuri” de protecţie.”

În orice caz, prin apariţia inestetismelor, corpul ne transmite un mesaj din care ar trebui să înţelegem că e necesară o schimbare a direcţiei de viaţă, o modificare de atitudine, întoarcerea la calea pe care trebuie să o parcurgem pentru o evoluţie adecvată „proiectului de viaţă” personal. Deseori, acest „proiect” nu corespunde aşteptărilor familiei, societăţii, mediului în care creştem şi trăim. Foarte des aceştia doresc, „spre binele nostru“ sau în interesul lor, sa ne impună un proiect „adecvat”.

Simplitatea, sinceritatea şi capacitatea instinctivă a copilului de a alege ceea ce este mai bine pentru el, ceea ce doreşte cu adevărat, sunt înlocuite foarte repede cu adaptări şi structuri capabile să susţină efortul menţinerii unui comportament de imagine aşteptat de către cei din jur. Comportamentul astfel afişat trebuie să corespundă unui model care să răspundă aşteptărilor acelor persoane, în particular din interiorul familiei, de a căror dragoste şi acceptare avem nevoie pentru o dezvoltare armonioasă.

Sunt mulţi factori care influenţează personalitatea unui copil: educaţia primită în familie, şcoala, religia, cultura şi condiţiile socio-economice care aparţin zonei geografice unde acesta s-a născut şi a crescut. Deja privind un nou-născut putem spune: acest copil s-a născut „sub o anumită stea”, manifestă caracteristici proprii, cu tendinţe, gusturi, vibraţii, cu un bagaj de elemente indispensabile dezvoltării complete a caracterului său şi realizării propriilor obiective.
Toate aceste elemente sunt necesare experienţei pământeşti, unde spiritul are nevoie de materie şi invers.

Copilul va găsi indicaţiile confuze şi contradictorii de-a lungul propriului parcurs, şi se poate întâmpla ca acesta sa urmeze o cale nu foarte uşoară, având parte de experienţe dificile pe toată durata existenţei sale.
Este foarte probabil ca acesta să nu ştie că în spatele fiecărei întâmplări există un mesaj util, care îi poate permite apropierea de adevărul său.

„Precum bolile, inestetismele nu sunt indispensabile, deşi, de cele mai multe ori, ar putea fi evitate. Din momentul în care ele apar, trebuie considerate purtători ai unor mesaje.”

Există anumiţi factori care ne predispun la tulburări estetice legate de comportamente greşite.
O sensibilitate pronunţată poate fi, în acelaşi timp, un factor prioritar pentru propria evoluţie, dar şi un instrument util în înţelegerea mesajului implicit, permiţând folosirea experienţei în propriul avantaj.

Ascultarea nonverbală în Estetică

Esteticiana poate practica ascultarea nonverbală, această practică fiind permisă de experienţa sa cotidiană, prin evaluarea posturii, expresivităţii chipului, tonului vocii şi, mai ales, prin efectuarea masajului. Masajul permite o uşoară interpretare într-o anumită măsură a neliniştilor şi a suferinţelor psihosomatice. Practicarea masajului oferă posibilitatea de a verifica rezultatele tonusului şi posturii (în afara celor estetice) după fiecare şedinţă, precum şi, la revenirea pacientului/clientului în centrul de frumuseţe, în ce măsură acesta a reuşit să îşi menţină starea obţinută în timpul şedinţei anterioare.

Masajul poate ajuta la temperarea încleştării armurii de protecţie pe care individul şi-o construieşte de-a lungul timpului. Temperarea încleştării armurii, şi nu îndepărtarea ei. Chiar şi când aceasta a devenit o colivie, o cuşcă, armura constituie un refugiu, o mască care ajută la interpretarea propriului rol identitar printr-un efort minim.
Vorbind de armură, gândul te duce la o mulţime de posturi şi atitudini, dar câte esteticiene cunosc cauzele existenţei „celulitelor de protecţie” şi a „supraponderalităţii”? Câte esteticiene ştiu că aceste „inestetisme” iau naştere pentru compensarea unor lipsuri?

Clientul trebuie ajutat să conştientizeze că, acordând atentia necesară propriului corp, el ajunge la o mai bună cunoaştere a unicităţii sale, a propriei valori, acest lucru determinând automat îmbunătăţirea stimei şi învăţarea iubirii de sine. Esteticiana trebuie să înţeleagă în ce măsură clientul este conştient de problema sa şi în ce măsură este dispus să accepte schimbarea propriilor obiceiuri şi, în mod implicit, a raportului cu sine însuşi.

Dezvoltarea unui comportament ideal este dificilă, dar este fundamental ca esteticiana şi clientul să creeze o relaţie personală bazată pe empatie. Echilibrul creat între cele două persoane este determinant pentru reuşita totală a tratamentelor. Este foarte importantă insuflarea unor reguli care să faciliteze crearea unui nou stil de viaţă, stil din care să fie eliminate obiceiurile vechi, care s-au dovedit a fi dăunătoare.
Ca un prim pas, este necesară dezintoxicarea organismului de toxinele acumulate, înlocuind vechile deprinderi cu noi obiceiuri sănătoase, care vor conduce treptat la schimbarea mentalităţii şi la adoptarea altor ritmuri.

Dacă clientul este conştient de importanţa relaţiei corp-minte-spirit, esteticiana poate încerca abordarea subiectului într-o manieră directă, prin dialog, ajutându-l să înţeleagă că acţiunile la nivelul corpului fizic sunt amplificate de înţelegerea şi auto-conştienţa cauzelor ce trebuie îndepărtate. Nu este suficientă înţelegerea problemei pentru a reuşi rezolvarea ei.

„Foarte multe dintre trăsăturile de caracter, chiar şi obiceiurile cuiva pot implica şi alte persoane. Toate acestea fac parte din imaginea noastră construită şi par a fi imposibil de schimbat. Este necesară comunicarea emoţiilor, exprimarea şi recunoaşterea oricărei stări de spirit şi împărtăşirea propriei experienţe ca factor de formare şi de creştere spirituală, pentru noi şi cei din jurul nostru.”