Piciorul si postura

de prof. Maurizio Fraticelli

Piciorul si postura


Piciorul este o capodoperă unică de arhitectură sau mai bine spus de biomecanică;, într-un spaţiu foarte mic sunt concentrate: 26 de oase, 33 articulaţii, 114 ligamente, 20 de muşchi, 250.000 de glande sudoripare. Complexitatea structurală a piciorului se datorează caracteristicilor sale variate şi foarte precise, pentru că o structură atât de mică este capabilă să se adapteze la diferite situaţii, înfruntând terenuri accidentate, cum ar fi zonele montane sau alergând în zonele de câmpie, pentru că reuşesc să păstreze corpul în echilibru pe suprafeţe foarte mici/înguste,ca în cazul acrobaţilor. Este evident că piciorul este cel ce: stabilizează poziţia verticală a corpului uman, este cel ce se ocupă de propulsie şi de mişcare, adaptează mişcarea pe pământ, coordonează postura.

Anatomic piciorul este împărţit în 3 părţi:
• avantpicior – format din degete şi metatarsiene;
• mesopicior
format din oasele care se află pe zona de mijlocul a piciorului;
• retropicior – partea finală, al cărui pilon este călcâiul

.
Piciorul este conectat la picior şi de restul corpului prin ligamente,articulaţii şi muschi.
În timp ce ne mişcăm, de la degetele de la picioare până la pulpă acţionează o reţea densă de muşchi, care iau contact cu genunchiul până la nivelul coloanei vertebrale şi a articulaţiei temporomandibulare. De aceea, un sprijin greşit pe sol are în mod evident un impact pe picior, dar, de asemenea, pe genunchi, pe coloana vertebrală şi mai mult, provocând tensiuni care pot provoca crampe, dureri de cap, sciatică, dureri de spate, dureri la nivelul picioarelor (pentru a numi doar unele). Postura este de o importanţă vitală pentru un echilibru corect al corpului şi în a reduce incidenţa diferitelor boli. Sistemul postural este o unitate dacă o putem denumi astfel foarte complexă, formata în mod schematic din: sistem nervos central şi periferic, picioare, muşchi, articulaţii, ochi, sistemul cutanat, sistemul stomatognat (sistemul ocluzal şi limba), urechea internă.
Sistemul nervos central utilizează, în primul rând, informaţiile primite de la ochi şi de la pielea tălpilor, astfel încât să aibă un grad de conştientizare a poziţiei corpului în spaţiu şi pentru a seta corect ce îi  place şi ce nu în lumea de afară, în exterior. În cazul în care, în timp, apar probleme la orice nivel, sistemul  descris va încerca să “compenseze” într-un fel, atât cât îi va fi posibil, dar în urma acestor ajustări se vor putea verifica unele dintre următoarele patologii: sprijin plantar incorect, un umăr mai înalt comparativ cu celălalt, rotaţii ale bazinului, scolioză, cap înclinat. Persoanele se plâng de-a lungul timpului de: dureri de cap, dureri de gât, nevralgii, ocluzie dentară şi defecte de masticaţie,clic mandibular, lumbago şi sciatică.

LEGATURA DINTRE PSIHOLOGIE ŞI POSTURĂ


Adesea, tensiunile musculare sunt considerate a fi precum “corzile unei viori.” Aceşti muşchi, la fel de întinşi ca şi corzile vor avea funcţia de inhibare procesele emoţionale.
Emoţia este etapa “pregătitoare” a unui sentiment. De exemplu furia cu tensiunea sa pregătitoare generează printre altele şi o pregătire „de atac”, care nu este altceva decât un comportament agresiv în sine. Şi cum poate fi inhibată o astfel de pregătire a acţiunii? Acţionând o forţă asupra muşchilor prin intermediul unei contracţii continue şi spastice, cu trecerea timpului acest lucru duce la o variaţie a fiziologiei normale a acestor muşchi.

 

Datorită contracţiei cronice, procesul emoţional, adică furia, nu este eliminată complet, ci este blocată, iar acest lucru înseamnă că emoţiile respective sunt mereu prezente, chiar dacă persoana în cauză nu este conştientă. Contracţia musculară devine o contracţie “cronică” (sau contractură reală) care blochează chiar de la periferia corpului orice evoluţie spaţiu-timp a emoţiei în sine. Iată ceea ce sunt ” muşchii încordaţi precum corzile unei viori”: contracţii musculare cronice concepute pentru a împiedica individul să „traiască” şi să “simtă” cu bună ştiinţă şi în acelaşi timp să “acţioneze”.

În acest sens, experienţa clinică învaţă că “dizolvarea” acestor contracţii cronice nu este simplă, deoarece acestea trebuie să fie tratate în acelaşi mod ca şi mecanismele de apărare, care au devenit componente stabile ale personalităţii individului.

Prin urmare, individul tinde a preveni, în mod automat, ca manipulările mecanice externe să modifice aceste contracţii musculare.

 

Nu există nici o postură “ideală” valabilă pentru toţi, ci o postură sănătoasă şi funcţională. O astfel de postură este cea care oferă individului un bun sprijin. A fost observat că femeile care suferă de dureri menstruale, descarcă greutatea corporală pe zona interna a piciorului; persoanele în vârstă, fără perspective de viitor îşi sprijină greutatea pe călcâi, care mai mult decât oricând reprezintă trecutul care acum este sigur şi liniştitor, etc. Postura este, prin urmare, modul de “a se propune în lume”, nu este numai rezultatul unor mecanisme complexe neuro-fiziologice şi bio-mecanice, dar este, de asemenea, o expresie a modului de gestionare a emoţiilor.

 

VARICELE ŞI POSTURA


Picioarele umflate reprezintă o problemă deranjantă des întâlnită, iar cauzele cele mai frecvente sunt reprezentate de insuficienţa venoasă (varice) şi poziţia modificată a corpului sau de ambele situaţii. În timp ce prima este legată de constituţia corporală, deci moştenită genetic şi, prin urmare, nu este posibil să fie evitată, a doua poate fi, dacă nu evitată, cel puţin corectată cu prin exerciţii posturale corespunzătoare..
Toate patologiile care modifică relaţiile dintre diferitele segmente osoase, cum ar fi scolioza, scurtarea traumatică a unui membru, poziţii prelungite care implică un dezechilibru al funcţiei coloanei sau pelvisului, care duc la un dezechilibru al bazinului cu o insuficienţă venoasă suportată la nivelul labei piciorului. Această insuficienţă venoasă “posturală” este adesea reversibilă fără intervenţii chirurgicale sau terapii medicamnentoase.Este suficientă o modificare corespunzătoare a posturii pentru a obţine o corecţie plantară adecvată, în scopul de a reduce posturi greşite acţionând pe tonusul muscular.

 

PREVENIREA POSTURALĂ

Prevenţia este determinantă la orice vârstă dar în special :
1. Vârsta de dezvoltare (astfel încât poziţia incorectă să devină cronică)
2. Maturitate (pentru a corecta sprijinul plantar greşit).

Prin urmare, este recomandabil să se realizeze:
a) investigatii periodice pentru a evalua sprijinul plantar
b) evaluarea evoluţiei în timp a ortezei plantare, care stabilizează sprijinul călcâiului şi distribuie uniform greutatea pe capetele metatarsiene, compensând astfel un sprijin incorect (instabilitate posturală) a piciorului.

În prezent, se face uz de un instrument, un podobarometru electronic (BPE), care oferă posibilitatea de a evalua pacienţii cu tulburări posturale, atât în faza statică ( în picioare), cât şi în timpul mersului.

Există multe patologii care pot beneficia de un examen postural printre care se numără, de exemplu: spondiloza, displazia congenitală a şoldului, genunchiul valgus, picior strâmb congenital, hallux valgus, osteoartrită, leziuni specifice diferitelor noxe (fracturi, luxaţii, entorse, musculare şi leziuni ale tendoanelor), malocluzie, bruxism şi insuficienţă venoasă, adipozităţi localizate şi celulită.


Follow Us On Instagram