Creşterea părului este un proces dinamic şi ciclic, influenţat de mecanismele genetice ale factorilor de creştere, de citochine, de sezon dar mai presus de toate, de hormoni şi receptori. Când se vorbeşte de păr este clar că prezenţa lui nu este „vitală” pentru individ, dar putem afirma că este de o importanţă capitală pentru un bun echilibru emoţional. Căderea părului este un fenomen fiziologic influenţat şi de vârstă. O cădere a 50-100 fire de păr pe zi este considerată normală. Numai atunci când căderea depăşeşte numărul de fire indicat mai sus, pierderea poate fi denumită „anormală” şi socotită un fenomen patologic.

În prezent, statutul femeilor la acel moment „critic” care este „reprezentat de menopauză diferă semnificativ faţă de trecut. Stilul de viaţă şi munca pe care o prestează fiecare contribuie mult la starea fizică pe care o avem în momentul atingerii vârstei la care intrăm în menopauză. Acest lucru influenţează foarte mult dorinţa de a trăi în cel mai bun mod în următorii ani. În Europa, durata medie de viaţă pentru femei este de 82 ani. În consecinţă se acordă o atenţie aparte adoptării unor practici ce vizează menţinerea într-o stare bună de sănătate fără a fi neglijat aspectul fizic.
Factorii responsabili de acest fenomen sunt genetici, legaţi de îmbătrânirea biologică, factori determinaţi de stilul de viaţă, şi nu în ultimul rând de factorii endocrini (deficit de estrogeni).

Lipsa estrogenilor este „una dintre cheile problemei, acest lucru conducând la multe schimbări, cum ar fi depigmentarea (apariţia părului alb), căderea şi subţierea firului de păr, reducerea secreţiei de sebum şi a transpiraţiei(deshidratare).

În schimb, efectele pozitive ale estrogenilor asupra părului sunt cunoscute şi, mai ales, ceea ce se întâmplă cu părul într-o situaţie fiziologică foarte comună a femeilor pe durata sarcinii, de exemplu. În această situaţie, foliculii piloşi îşi prelungesc faza de creştere şi, din acest motiv numărul firelor de păr care intră în faza telogenă şi apoi cad este mult redus. Proprietatea estrogenilor de a prelungi faza anagenă explică de asemenea şi căderea părului care poate fi observată atunci când foliculii care nu au intrat în faza telogenă în timpul sarcinii vor intra în repaus simultan după aproximativ 3 luni de la naştere.

O dată instalată menopauza nivelul de estrogen se reduce în mod drastic. De aceea există adesea o scădere şi o subţiere a firului de păr datorită apariţiei alopeciei androgenice.

În cazul alopeciei androgenice, datorită efectului hormonilor androgeni, firele de păr devin treptat mai subţiri şi mai scurte neacoperind în mod adecvat scalpul.

Aceasta miniaturizare progresivă a părului este consecinţa unui proces similar de micşorare a foliculilor de păr. Responsabilitatea acestui efect o deţine atât testosteronul cât şi un puternic derivat al acestuia -dihidrotestosteron (DHT), care este produs la nivel folicular de enzima 5 (activitatea acestei enzime este mult mai mare la bărbaţi decât la femei, la ambele sexe acest lucru poate fi observat în zona frontală (afectată de alopecia androgenică) comparativ cu zona occipitală.

Miniaturizarea este însoţită de o reducere progresivă a fazei anagene (durata de creştere a foliculului). Firul de păr în procesul de miniaturizare se scurtează deoarece faza de creştere se reduce ca timp, acest lucru conducând la următoarele consecinţe:

1) În cazul scalpului afectat de alopecia androgenică va fi un număr mai mare de foliculi în faza telogenă decât în mod normal. 2) Firul de păr care se află în faza telogenă şi deci urmează să cadă, nu va mai avea timp la dipoziţie să crească.
Foliculii afectaţi de alopecia androgenică în afara faptului că vor prezenta o faza anagenă de scurtă durată, vor avea şi o fază proprie de repaus prelungit şi, deci, vor intra în faza anagenă mai tarziu comparativ cu un folicul normal. Acest lucru conduce la o prelungire a fazei de repaus a foliculului, acesta rămânând gol pentru o perioadă de timp deoarece firul de păr în faza telogenă a fost deja eliminat şi noul fir de păr în faza anagenă nu a fost încă produs. Această întârziere şi prelungire care au loc simultan determină atât miniaturizarea cât şi o scădere reală a numărului total de păr vizibil. Acest fenomen este în crescendo odată cu progresia bolii.

Boala se poate prezenta printr-un „debut” acut care, în general, coincide cu un episod al fazei telogene effluvium (cădere a părului cauzată de stres, cădere temporară a părului), sau începe în mod foarte lent şi treptat, astfel încât pacientul nu determină data precisă la care a debutat căderea. Alopecia androgenică feminină nu numai că îşi măreşte frecvenţa după menopauză (datele actuale indică faptul că „mai mult de 50% dintre femeile aflate în post-menopauză prezintă semne clinice ale acestei boli), dar în acest stadiu al vieţii, ea prezintă, de asemenea, caracteristici clinice unice. Acest fapt distinge 3 tipuri clinice principale feminine de alopecie androgenică: la nivel central, descrisă de Ludwig, caracterizată printr-o uniformă rărire a părului la nivelul superior al scalpului dar cu o menţinere normală în zona frontală aşa-zisul „Pom de Crăciun“, descris de Olsen şi caracterizat printr-o rărire pronunţată în zona frontală sub forma unui triunghi, rărirea temporală, caracterizată printr-un model clinic de tip masculin (Hamilton). La menopauză se produce o schimbare de tip clinic şi, de aceea, acest tip devine mult mai frecvent.

La femeile aflate în premenopauză se observă un model de tip Ludwig, la 87% dintre pacienţi şi a unui model de tip Hamilton la 13% dintre pacienţi.
La menopauză aceste procente se modifică modelul de tip Hamilton este în creştere şi poate atinge 37%.

Care sunt factorii care contribuie la pierderea părului, care pot fi observaţi la femeile aflate la menopauză:

În primul rând, predispozitia genetică: este cunoscut faptul ca alopecia androgenică este o boală poligenică ce implică mai multe gene diferite. Prezenţa bolii în cazul mai multor membrii ai familiei este, fără îndoială, un factor important de risc.

2. Îmbătrânirea biologică: s-a demonstrat că îmbătrânirea produce subţierea firului de păr din cauza faptului că celulele stem ale foliculului şi papila dermică sunt reduse ca număr. Numărul total de foliculi este redus şi dacă se observă cu atenţie scalpul, este posibil să vedem mici zone complet lipsite de păr.

3. Stilul de viaţă: fumatul, curele de slăbire, dieta cu deficit de vitamine şi antioxidanţi , abuzul de alcool, anumite medicamente conduc la căderea părului.

4. Lipsa de estrogeni: estrogenii, după cum am văzut au un efect pozitiv asupra ciclului folicular şi induc apariţia şi prelungirea fazei anagene. Aceste efecte sunt rezultatul sinergic a 3 mecanisme:
a) efectul anti-androgen: estrogenii inhibă a-5a-reductază (enzima care are rolul de a reduce biliverdina la bilirubină) şi, deci, automat reduc producţia de DHT, hormon responsabil de miniaturizare în cazul alopeciei.
b) stimulează producţia factorului de creştere pentru endoteliul vascular (FCEV), factor de creştere care induce prelungirea perioadei anagene şi previne intrarea în repaus a foliculilor şi, în mod automat, căderea părului.
c) Efectul de stimulare a proliferării celulelor papilei dermice. Astăzi se crede că papila dermică este structura care induce proliferarea celulelor stem în aria protuberantei (bulge) în faza anagenă. Utilizarea estrogenilor în tratamentul împotriva alopeciei androgenice la femeile aflate la menopauză este susţinută de date clinice şi experimentale.