“Chiar şi un nou născut graţie mângâierilor mamei sale învaţă să recunoască vibraţiile protecţiei, ale încrederii, ale siguranţei, ale iubirii. Absenţa acestei comunicări instinctive determină caracteristici negative în dezvoltarea fătului care, la rândul lor, vor perturba creşterea psiho-fizică a copilului ce urmează să devină.”

Atingerea

Cel care masează, asemenea unei mame, are rolul ca, prin intermediul atingerii sale să transmită dragoste şi încredere. Atingerea trebuie să înţeleagă, să consoleze, să aline şi să trezească la viaţă emoţiile latente. Maseurul trebuie să se gândească la clientul său întru totul, cuprinzându-i şi înţelegându-i nu doar trupul ci şi mintea şi spiritul (senzaţii, emoţii, inspiraţie). De aceea, forma corpului nostru este o creaţie dar şi o proiecţie a gândurilor şi a inimii noastre. Corpul uman este ca o maşinărie de înregistrat. Notează tot ceea ce ni se întâmplă de-a lungul vieţii. Dureri, ură, temeri, traume şi multe alte lucruri negative care se concretizează apoi sub forma unor blocaje, tensiuni psiho-fizice care interferează cu sistemul psihoneuroendocrin şi cu cel imunitar.

Maseurul este un operator holistic.

Simt însă că trebuie să vă împărtăşesc câteva lucruri fundamentale.Trebuie să aveţi grijă de voi înşivă, să fiţi în echilibru, să respiraţi corect şi să rămâneţi relaxaţi. Primul lucru pe care îl veţi urma este să vă deschideţi inima, îndepărtându-vă de orice emoţie pre-existentă până ce mâinile voastre vor şti să activeze şi să modeleze trupul implicând toate trăirile acestuia. Nu trebuie să lucraţi cu forţa muşchilor ci trebuie să implicaţi forţa gravitaţiei. Lăsaţi clientului răgazul necesar să conştientizeze ceea ce se întâmplă înlăuntrul său, să asimileze totul fără grabă. O dată determinat contactul corect (n.red. în limba italiană, în original termenul folosit este con-tatto, cu atingere), clientul poate să se întâlnească cu sinele, să simtă(inclusiv mental) că nu este abandonat. Vitalitatea, expansiunea, starea de bine vor ieşi la lumină iar el se va simţi mai pozitiv şi mai echilibrat. Mai sigur pe el şi mai calm. Mai înalt şi chiar mai uşor.

Fascia musculară

În ultimii ani mi-am modificat destul de mult atingerea. Experienţa m-a făcut să învăţ ceea ce să nu fac. Atunci când mâinile noastre simt o contractură, pentru a o îndepărta avem tendinţa să o lucrăm mai mult, implicând o forţa musculară sporită. Acea contractură corespunde unei nelinişti a minţii surprinse prin intermediul corpului, somatizată prin rigidizarea fasciei musculare: rezultatul este o contractură cronică. Cu cât vom folosi mai mult forţa fizică cu atât muşchiul va avea tendinţa de a se proteja şi mai mult, contractându-se.

Dacă vom intra într-o măcelărie vom avea ocazia să vedem cum arată efectiv o fascie musculară. Este acea parte albicioasă a ţesutului, groasă şi translucidă ce acoperă şi înconjoară muşchii. Fascia ajută în coordonarea motorie şi la stabilitatea articulaţiilor. Ea separă şi înconjoară muşchii în timp ce îi leagă asemeni unor lanţuri consistente. Cuprinde la propriu tendoane, ligamente şi capsule articulare. Îmbracă ţesutul conectiv. O traumă, o cădere, stresul neuroendocrin şi consecinţele sale, fumatul duc la degenerarea fasciei. Fascia acţionează ca un lipici care împiedică circulaţia-migrarea conţinutului ei.

Dacă obiectivul este acela de a se apăra – într-o situaţie percepută instinctiv ca fiind periculoasă – aceasta se reconstruieşte ca un soi de armură psihofizică. Atunci când aceasta se permanentizează se poate transforma într-o închisoaredin care nu mai avem curajul să ieşim. Postura închisă(chircită), statusul mimicii faciale, respiraţia comprimată ne fac să înţelegem uşor suferinţa înglobată în fascie. Asemeni unui prizonier într-o închisoare de maximă siguranţă, fascia nu are scăpare. Are nevoie de un ajutor inteligent care să disloce zidurile şi… de un maseur competent. Avem nevoie, treptat, de relevarea sensibilităţii şi redescoperirea empatică.

Atunci când armonizăm atingerea cu acţiunea ei vom înţelege cererile care reies din acest autentic dialog tonic, fără a permite minţii să impună scheme preconstruite, logice şi raţionale. De-a lungul anilor şi prin practica multor tehnici precum shiatsu, cranio-sacral, bioenergia chineză şi healing touch, am experimentat şi atingerea uşoară, aproape imperceptibilă, dar în acelaşi timp prezentă şi determinată, acompaniată şi ghidată de o dorinţă sinceră de a dărui o stare de bine şi mai apoi de a modela corpul, de a-l face mai flexibil, mai liber. Este dovada că un corp are propria sa inteligenţă şi că primeşte stimulii corecţi, subtili, respectiv că reacţionează pozitiv.

Ca o concluzie, vă reamintesc anumite aspecte care sunt cu adevărat importante:

1. Înainte de masaj, rezervaţi-vă câteva minute pentru a medita prin intermediul respiraţiei, şi pentru a vă deschide inima.

2. Puneţi mâinile pe client cu intenţia de a vă conecta cu acesta, ascultându-i respiraţia, percepând zonele cu goluri sau cu plin, zonele reci sau calde.

3. Nu vă obosiţi mâinile pe toată durata masajului (astfel veţi întrerupe fluxul de energie).

4. Permiteţi crearea unui dialog tonic, fără a împinge sau a trage, doar folosind forţa gravitaţiei.

5. Manevrele trebuie efectuate din hara, centrul energetic propriu(abdomenul), cu mişcări similare artelor marţiale.

6. Aveţi încredere în voi şi în potenţialul vostru, adaptaţi atingerea şi mişcarea, de fiecare dată.

7. Aveţi încredere în client, în resursele lui naturale şi în dorinţa sa autentică de a se schimba.

8. Reamintiţi-vă: orice contractură, tensiune, blocaj energetic reprezintă un disconfort al sufletului.

De la cap la inimă

Suntem cu toţii…capete! Aceasta este unica noastră problemă. Există însă o singură soluţie: să coborâm de la cap către inimă şi toate neajunsurile noastre vor dispărea… Misterele vor rămâne iar problemele se vor evapora…

“Misterele sunt frumoase. Nu trebuie să fie dezlegate. Trebuie doar să fie văzute.” (OSHO)