Cauzele bolilor și afecțiunilor pot fi diverse și complexe, variind de la factori genetici și ereditate până la mediu și stil de viață. Există, de asemenea, și unele cauze mai subtile, care pot fi adesea uitate sau ignorate atunci când se vorbește despre boală – este vorba, mai exact, despre cauzele psihologice, care pot juca un rol semnificativ în apariția, dezvoltarea sau menținerea bolilor și afecțiunilor. De aceea, înțelegerea lor poate fi esențială pentru o abordare holistică a sănătății.

Iată care sunt cauzele subtile care pot duce la declanșarea tuturor bolilor și afecțiunilor, nu doar celor care apar la nivelul pielii:

• Stresul cronic poate influența sănătatea fizică și psihică. Acesta sistemul imunitar, determinând o sensibilitate crescută la infecții și la declanșarea bolilor cronice. De asemenea, stresul poate influența echilibrul hormonal și poate contribui la apariția afecțiunilor precum depresia, anxietatea și tulburările de somn.

• Traumele emoționale pot avea un impact semnificativ asupra sănătății, declanșând diverse boli, chiar și cu mult după evenimentul traumatic. S-a constatat că traumele pot contribui la apariția afecțiunilor fizice și mentale prin afectarea sistemului nervos central, care reglează funcțiile vitale ale organismului. Astfel, pot să apară dereglări ale sistemului simpatic (responsabil de răspunsul la stres), tulburări ale sistemului limbic (care controlează emoțiile) și modificări ale nivelurilor de neurotransmițători (substanțe chimice cerebrale care transmit semnale între celulele nervoase). Aceste disfuncții pot contribui nu doar la apariția unor afecțiuni precum depresia, anxietatea, tulburările de somn și chiar tulburări neurologice, ci și la boli fizice.
• Tulburările emoționale, la rândul lor, precum depresia, anxietatea și tulburările de alimentație pot avea efecte fizice semnificative. De exemplu, depresia poate afecta apetitul și somnul, în timp ce anxietatea poate provoca tulburări digestive și tensiune musculară. O atenție adecvată acordată sănătății mintale poate ajuta la prevenirea și tratarea multor afecțiuni.
• Dezechilibrele energetice. Unele abordări alternative ale sănătății, cum ar fi medicina tradițională chineză sau medicina ayurvedică, consideră că dezechilibrele energetice pot contribui la apariția bolilor și afecțiunilor. Aceste dezechilibre pot fi rezultatul unor factori precum alimentația inadecvată, stresul, emoțiile negative și lipsa echilibrului mental și spiritual. Restabilirea echilibrului energetic se poate face prin practici precum acupunctura, yoga sau meditația, urmarea fiind ameliorarea sau vindecarea bolilor.
• Factori psihosociali: Aspectele sociale și psihologice ale vieții noastre pot juca, de asemenea, un rol semnificativ în sănătatea noastră. Izolarea socială, lipsa sprijinului emoțional și relațiile toxice pot contribui la apariția afecțiunilor mintale și fizice. De asemenea, factori precum stigmatizarea și discriminarea pot afecta negativ sănătatea și accesul la servicii medicale adecvate.

Ce este pielea și care este rolul ei psihologic? 

Pielea este cel mai mare organ al corpului uman și îndeplinește multiple funcții esențiale pentru sănătatea și protecția noastră. Este un înveliș flexibil și rezistent, care acoperă întregul corp și acționează ca o barieră între mediul extern și structurile interne ale organismului.

Pielea este compusă din trei straturi principale: epiderma – stratul exterior care oferă protecție împotriva agenților externi; derma – stratul mijlociu care conține vase de sânge, nervi, foliculi de păr, glandele sudoripare, glandele sebacee, fibre de colagen și elastina, acest strat conferind elasticitate și rezistență pielii și hipodermul – stratul inferior al pielii care constă în țesutul conjunctiv și grăsime și care oferă izolație termică și energie de rezervă pentru organism.

Pielea are însă și rol psihologic, despre care se vorbește mai puțin. Prin faptul că acoperă întreg corpul nostru, pielea delimitează nu doar din punct de vedere fizic ceea ce este “în interior” față de ceea ce se află “în exterior”, ci și din punct de vedere psihologic delimitează tot ceea ce ține de viața noastră interioară, de cea exterioară.

Pielea reflectă în mod constant emoțiile și starea noastră interioară, aceasta schimbându-și culoarea și aspectul în funcție de ceea ce simțim. Știm cu toții că anumitor persoane, atunci când simt rușine într-o anumită situație li se înroșește pielea obrajilor sau cea de pe piept. Altor persoane, atunci când simt teamă le transpiră pielea sau mâinile, și celor care simt furie li se poate înroși pielea de pe față sau cea de pe urechi.

O altă caracteristică psihologică a pielii este aceea de a reflecta starea relațiilor cu cei din jur. Dacă relațiile sunt sănătoase, armonioase, dacă există comunicare deschisă, atunci și pielea va avea un aspect sănătos. Aceasta reacționează atunci când avem nevoie să atingem și suntem atinși, de aceea cele mai multe dintre afecțiunile pielii au drept cauză emoțională relațiile defectuoase cu cei din jur.

Fiecare dintre afecțiunile pielii are la bază diverse cauze psihologice, nu doar una singură. În funcție de afecțiunea/boala de piele cu care se confruntă persoana, putem merge în câteva direcții, atunci când vorbim despre vindecarea cauzei emoționale care a dus la declanșarea bolii. Însă nu am putea să spunem cu exactitate care este cauza sau care sunt cauzele, până nu explorăm în terapie împreună cu persoana afectată. Iată care sunt cauzele subtile ale acneei, cuperozei, dermatitei și psoriazisului.

ACNEEA 

Acneea, cunoscută și sub numele de acnee vulgară, este o afecțiune comună a pielii care afectează glandele sebacee și foliculii de păr. Aceasta se caracterizează prin apariția de leziuni inflamatorii și neinflamatorii, cum ar fi puncte negre, coșuri, pustule și chisturi. Acneea apare mai frecvent pe față, dar poate afecta și alte zone ale corpului, precum spatele, pieptul și umerii.

Din punct de vedere psihologic, acneea reprezintă o revoluție interioară care se manifestă prin coșuri. Aceasta este tentativa de exteriorizare a persoanei, armonia dintre interior și exterior. De asemenea, în funcție de gravitatea sa, acneea ne oferă indicații despre gradul de acceptare al propriei ființe, al propriei identități. Cu cât acneea este mai agresivă, cu atât gradul de neacceptare de sine este mai mare.

Cauzele subtile ale apariției acneei – în ce situații se poate declanșa?

• apariția unui conflict pe plan emoțional sau mental cu propria realitate – se manifestă în special în adolescență;
• existența unui conflict legat de exprimarea de sine și propria natură interioară – persoana se exprimă la exterior diferit față de cum simte în interior, posibil ca urmare a dorinței de a fi acceptată;
• acneea poate apărea ca o expresie vizibilă a iritării, criticii, fricii, rușinii, resentimentelor și nesiguranței față de sine și față de ceilalți;
• atunci când există convingeri limitative despre propria persoană, precum sunt urât/ă, dezgustătoare și/sau comparație cu cei din jur;
• nevoia de a stabili granițe, marcarea teritoriului – persoana lasă să intre doar oamenii în prezența cărora se simte cu adevărat bine, pe ceilalți ținându-i la distanță prin declanșarea acneei;
• dorința de liniște, fără a fi deranjat – această dorință face ca persoana să-i îndepărteze inconștient pe ceilalți;
• o reacție la o situație/relație/persoană care este resimțită ca fiind hărțuitoare, abuzivă;
• atunci când persoana se simte limitată, controlată și dirijată excesiv de către părinți – în special în adolescență;
• atunci când se declanșează în interiorul persoanei o revoltă împotriva autorității și a regulilor stabilite;
• când are loc o identificare cu unul dintre părinți, pentru a-l mulțumi.

CUPEROZA

Cuperoza, cunoscută și sub denumirea de rozacee, este o leziune cutanată cauzată de congestia și de dilatarea vaselor mici de sânge, de la nivelul feței. Din această cauză, nasul și obrajii sunt roșii și apar mici coșuri conturate cu roz. Cuperoza apare mai des la femeile în jurul vârstei de 50 de ani.

Din punct de vedere psihologic, persoana care are cuperoză are impresia că nu este ascultată, că părerea ei nu contează. Nu simte ascultare și nici recunoaștere de la cei din jur, ceea ce îi provoacă furie și frustrări care se manifestă la nivelul pielii, prin această afecțiune.

Care sunt cauzele subtile ale apariției cuperozei?

• atunci când persoana se simte separată de familie și, din această cauză, se opune iubirii lor, semnelor de afecțiune;
• critică asupra propriului corp – persoana nu își acceptă corpul așa cum este, este nemulțumită de diverse aspecte ale corpului fizic;
• existența relații complicate cu cei din jur – relații toxice, fără exprimare emoțională, în care există manipulare;
• persoana acordă importanță aparențelor și lucrurilor superficiale;
• atunci când persoana este emotivă și complică lucrurile inutil din această cauză
• existența unei perioade de tranziție – persoana nu se recunoaște și are nevoie să se adapteze la o schimbare fizică și emoțională;
• neacceptarea feminității – teama de feminitate, de a se exprima liber, de a se deschide în fața bărbaților.

DERMATITA

Dermatita este o leziune cutanată frecventă, o afecțiune inflamatorie caracterizată prin roșeață, mâncărime, iritație și adesea vezicule sau descuamare. Există mai multe tipuri de dermatită: dermatita de contact, dermatita seboreică și dermatita atopică.

Din punct de vedere psihologic, dermatita, ca orice inflamație, indică furie reprimată, iritare, care caută să se exprime. Furia poate fi și împotriva propriei persoane, nu doar împotriva celor din jur.

Cauzele subtile ale apariției dermatitei

• dermatita este un mod de reacție, atunci când persoana se simte bulversată, deranjată de cineva – pentru că nu poate exprima verbal acest disconfort în relație cu persoana, disconfortul este exprimat prin piele;
• o situație sau persoană care provoacă frustrare;
• o nevoie foarte mare, neîndeplinită, de contact fizic, de atingere, de mângâiere – această nevoie cere să fie îndeplinită, iar dacă nu se întâmplă, atunci prin declanșarea dermatitei este posibilă (cineva va examina acea zona, o va îngriji, deci o va atinge);
• la polul opus față de punctul anterior, dermatita poate exprima nevoia de a evita un contact fizic care este impus și pe care persoana simte să-l respingă;
• atunci când persoana se exprimă cu vulnerabilitate și sensibilitate, dar simte că acum este în pericol din cauză că și-a dat voie să se exprime astfel;
• o stare de disconfort și dualitate în ceea ce privește limitele din relațiile cu cei din jur – uneori acceptă anumite lucruri de la cei din jur, alteori, aceleași lucruri îi provoacă disconfort;
• dificultatea și reținerea în a pune limite – pentru că persoana nu știe cum să pună limite și este reținută în a spune exact ce simte, pielea se înroșește de furie;
• disconfort în relația cu mama – poate fi vorba fie de respingere, fie de hiperprotecție.

PSORIAZIS

Psoriazisul este o afecțiune cronică a pielii care se caracterizează prin apariția unor zone inflamate, roșii și acoperite cu coji. Acesta este rezultatul unui proces accelerat de regenerare a pielii, în care celulele pielii se formează și migrează la suprafață mult mai rapid decât în mod normal. Înnoirea celulară se desfășoară în mod normal la 28 de zile. În cazul psoriazisului, înnoirea celulelor are loc în 3-4 zile, ceea ce duce la o îngroșare exagerată a pielii. Psoriazisul poate afecta orice parte a corpului, inclusiv scalpul, coatele, genunchii, spatele și zonele genitale. Simptomele comune includ mâncărime, senzație de arsură și durere.

Din punct de vedere psihologic, psoriazisul poate apărea ca urmare a unui eveniment extrem de dureros sau a unui șoc emoțional. De asemenea, psoriazisul se poate declanșa în cazul persoanelor hipersensibile, care au mare nevoie de iubite și afecțiune, iar această nevoie nu este împlinită.

Cauzele subtile care pot duce la declanșarea psoriazisului

• șoc emoțional din prezent – decesul neașteptat al unei persoane apropiate, divorțul, relațiile extraconjugale;
• o perioadă dificilă din trecut, în care persoana a avut un sentiment puternic de abandon sau separare de cineva sau ceva drag;
• separarea față de ambii părinți sau de alți membri ai familiei – separare fizică sau separare emoțională;
• separare față de sine, de propria identitate – persoana nu se mai simte conectată față de ea însăși, simte că s-a pierdut pe undeva, pe drum;
• interacțiuni nedorite – persoana se poate simți obligată să interacționeze cu alte persoane, deși ea nu-și dorește aceste interacțiuni;
• conflict interior, o ambivalență între propriile nevoi, dorința de iubire, de apropiere și frica de contact fizic și conexiune emoțională – dorința de a fi iubit și teama de a fi rănit sunt într-o luptă continuă, din acest motiv persoana caută să evite suferința păstrând distanța față de cei din jur prin crearea unei armuri (a psoriazisului) care să protejeze propriul corp împotriva oricărei apropieri fizice și emoționale;
• persoana se simte neînțeleasă, neacceptată de către ceilalți;
• reprimarea emoțiilor, trăirea unei angoase permanente.

 

Ștefania Ardelean