Prima reușită a fost când am primit complimente de la Eva Herzigova

Anda Lorena Diculescu este o tânără pe care talentul și pasiunea pentru arta îngrijirii părului au condus-o din Craiova, de la păpușa Olga – prima ei clientă cu bucle lungi și aurii, în Italia, la Eva Hertzigova, la fotbaliștii de la Juventus, la modelele lui Giorgio Armani și ale altor creatori de modă celebri în lume. La 19 ani a văzut un anunț de angajare într-o vitrină a unui salon renumit și a vrut să-și încerce norocul. Își amintește că i s-a spus atunci că acolo rămân doar cei care sunt artiști, și așa au trecut 11 ani de când lucrează pentru Elia Piatto, un rege indiscutabil al ”hair-stylist”-ilor din Italia. Când a participat prima dată cu echipa la o defilare de modă în cadrul „Milano Fashion Week” și a fost filmată de FashionTV, a avut senzația teleportării într-o
altă lume, una fabuloasă, după cum ne-a spus. Este specializată în colorimetrie, adoră să transpună în părul clientelor culori inspirate din natură și ar dori să dispară complet tehnica vopsirii suvițelor cu casca. Vă invităm să aflăm povestea fascinantă, inspirațională și motivantă a Lorenei Diculescu.

La ce vârstă ai simțit atracția către industria de frumusețe, mai exact către arta îngrijirii părului?
Cred ca din vremea în care mă jucam cu păpușile. Olga a fost prima mea clientă, o păpușă cu bucle lungi, aurii, adusă de bunicii mei din Moscova. Câți ani să fi avut? Nu mai țin minte exact, dar nu mai mult de 4. Tot pe Olga îmi testam și talentul ca make-up artist. Biata de ea, cum arăta la finalul unei zile petrecute împreună! Întotdeauna m-am simțit atrasă de domeniul beauty. Și dacă poate părea ceva banal faptul că-mi tundeam păpușile atunci când prindeam o foarfecă, talentul avea să iasă la iveală, în jurul vârstei de 13 ani când am început să-mi confecționez singură codițe afro din ghemele de ață ale străbunicii. Mi-am realizat niște coafuri senzaționale, astfel încât nimeni nu credea că sunt aplicate de mine și nu de un profesionist. Apoi, în primul an de liceu, am trecut la culoare, ceea ce mă pasionează cel mai mult și astăzi. Îmi făceam în păr tot felul de nuanțe îndrăznețe pentru acea vreme; mă vopseam în culori puternice de la fuchsia până la albastru închis. Încă de pe vremea în care locuiam în România îmi făceam singură extensii din fire de ață și coafuri afro sau, după cum spuneam, îmi vopseam părul în culori extravagante, precum gri-argintiu sau roz-fucsia, ceea ce, în România, prin anii 2000 era privit drept ceva ieșit din tipare. Eram extravagantă de mică. Și-n loc să fac notă discordantă cu ceilalți, treaba asta mă avantaja, mă făcea să par mai specială. Rebelă, dar și specială. Îmi stătea bine doar atunci când șocam. (Râde). Mi-a plăcut mereu să fac diferența. Numi plac lucrurile banale și nici cele care se obțin ușor, întrucât, pentru mine, “ușor” nu există.

Povestește-ne ce anume te-a dus în Italia? Cum ai ajuns să fii hairstylist pentru modelele lui Giorgio Armani?
Nu am fost stilist doar pentru modelele lui Giorgio Armani, ci și al altor mari creatori de modă celebri în toată lumea, adică al tuturor celor care participă, cu regularitate, la defilările de modă din cadrul Milano Fashion Week și unde echipa noastră merge deseori. În Italia m-am stabilit pe când aveam 15 ani. Am plecat împreună cu mama, într-o vară. Sincer, eu visasem toată copilăria să ajung în Mexic. O idolatrizam pe Thalia, la vremea aceea :)). În Italia am plecat cu gândul să mă fac actriță. Mi se părea că pătrundeam într-o lume care-ți putea împlini orice vis. Iar eu visam asta: să joc în filme, să cânt. Îmi plăcea mult să cânt. Și am jucat într-un scurtmetraj, după ce am participat la un casting realizat de doi regizori italieni, la început de carieră. Era un scurtmetraj despre un cuplu care privea un film documentar despre viața lui Nicolae Ceaușescu. Cei doi protagoniști – dintre care eu eram partea feminină, se-nțelege – în vreme ce se sărutau sau, pur și simplu, flirtau, trebuiau să comenteze scenele din epoca ceaușistă, așa cum le percepeau ei, doi tineri născuți în comunism, dar crescuți în Occident. Eram amândoi români. Și eu, și băiatul care a jucat cu mine scena respectivă. Apoi, nimic în sfera aceasta, a filmului. Dar cred că tocmai latura aceasta a mea, artistică, spiritul meu de artist m-a purtat aici, în lumea hairstylist-ilor. Eram și atunci pasionată de arta aranjării părului, însă nu mă descoperisem complet. Nu știam că urma să fac asta.

Te-ai gândit vreodată să te întorci în România să deschizi propiul salon?
Oh, da! Nu m-am gândit, însă, în mod serios, să mă întorc în România. Casa mea este în Italia, dar nu exclud varianta de a ma muta într-un alt colț de lume, în viața asta. Cine știe, poate New York…(zâmbește). Nu exclud însă nici varianta de a mă muta, în viitor, în București, chiar dacă îmi surâde teribil…America.

Cum a fost drumul tău profesional de la început până astăzi. Ce provocări ai avut?
Într-o zi, pe cand mă plimbam pe străzile din centrul orașului Torino, am văzut în vitrina unui salon renumit un anunț de angajare personal. Și m-am gândit să-mi încerc norocul. Aveam 19 ani. Am lucrat inițial ca ucenic. Am avut noroc să lucrez de la bun început cu profesioniști. Am fost acceptată, însă, cu o condiție: “aici rămâi doar dacă ești artist”, mi s-a spus la interviul pentru angajare. Și au trecut 11 ani de când lucrez pentru Elia Piatto, un rege indiscutabil al ”hairstylist”- ilor din Italia, dupa cum a fost numit, recent, de ziarul Corriere della Sera. Pentru mine, arta aranjării părului este înainte de toate pasiune.

Povestește-ne experiența primei reușite și a primului eșec. Ce ai simțit în acele momente?
Prima reușită a fost când am primit complimente de la Eva Herzigova. A venit la noi în salon, cu câțiva ani în urmă, și a fost foarte încântată de culoarea pe care i-am făcut-o. La vremea respectivă, salonul nostru aparținea unui mare hairstylist italian, Franco Curletto. Mi-aduc aminte că Eva Herzigova le-a spus atunci responsabililor mei, că nici în saloanele lui Franco Curletto din Paris nu i-a reușit culoarea atât de bine. Vă dați seama…radiam, călcam pe norișori. Poate că Eva Herzigova era în ziua ei bună, nu știu, nu mi-am luat-o în cap, dar cert este că, în ziua aceea, am simțit cum e să calci cu propria talpă direct pe nori. Apoi, multe alte reușite. Am făcut părul fotbaliștilor de la Juventus sau al directoarea celebrei cafele Lavazza care, din nefericire, astăzi nu mai este printre noi, dar care îmi devenise o foarte bună prietenă și clientă fidelă. Cât despre eșec, nu știu, poate faptul că la începutul carierei mele, fiind foate la început, mai greșeam, uneori poate timpii de așteptare și, implicit, culorile din părul clientelor. Dar nu s-a plâns nimeni în mod tragic. A fost ceva reparabil. Altceva, nu-mi vine în minte acum…

Care sunt acele tehnici și obiceiuri pe care le încurajezi printre profesioniști? Dar acelea care ți-ai dori să dispară complet?
Mi-aș dori să dispară complet tehnică suvițelor făcute cu casca. Pentru șuvițe, eu recomand folia pentru că astfel obții nuanțe discrete, șuvițele sunt foarte subțiri, delicate și se distribuie uniform în tot capul. Repet, tehnica șuvițelor făcute cu casca mi-ar plăcea să dispară de tot! Nu-mi place efectul de cască, pentru că șuviele sunt prea groase, inegale, se distribuie neplăcut în par și este și o tehnică neplăcută inclusiv pentru cliente, căci, fără să vrei, practic le tragi de păr. Pe de altă parte, eu sunt specializată în colorimetrie. Ador să creez nuanțe de păr inspirându-mă din natură. E o tehnică pe care am deprins-o la cursurile pe care le-am făcut în Las Vegas, respectiv New York. De exemplu, la sfârștiul lunii ianuarie 2019, am participat, în Las Vegas, la un curs unde am fost invitați să ne inspirăm de la culoarea cerului din momentul respectiv. Cerul avea culoarea chihlimbarului, acea culoare denumită ambra. Dacă ești atent la nuanțele naturii, obții culori deosebite, senzaționale, calde, naturale. Ador să transpun în părul clientelor culori inspirate din natură.

Ce le recomanzi celor care sunt la început de drum în hairstyling?
Să ia gluma în serios! Să înțeleagă că e o lume în care e nevoie de pasiune, de suflet. Un hairstylist este, înainte de toate, un artist. Nu poți face meseria asta doar pentru bani. Dacă ai ca obiectiv doar profitul, te pierzi. În lumea mea nu există “cel mai bun”, ci doar “cei mai buni”. Și printre ei, trebui să-ți ascuți serios foarfecele, dacă vrei să fii vizibil.

Cine au fost cei care te-au îndrumat, care ți-au fost modele sau mentori pe plan profesional?
Colegii mei, în primul rând. Elia Piatto, Franco Curletto și toți ceilalți tineri hairstylisti cu care am interacționat. Determinarea lor, talentul, pasiunea, seriozitatea cu care făceau ceea ce făceau, m-au cucerit și m-au făcut să cred că sunt pe drumul cel lung, dar bun. Pentru mine participarea constantă, de exemplu la Milano, la evenimentele de profil, m-au facut întotdeauna sămi doresc să ajung și mai sus sau, cel puțin, să rămân acolo, printre cei mai buni. M-au stimulat. M-au ajutat să înțeleg că toate eforturile sunt, până la urmă, răsplătite. Acolo, pricepi care este potențialul tău și ce trebuie să ceri mâinilor și sufletului tău în materie de creație. Nivelul este foarte înalt, competiția acerbă, dar și constructivă. Din interior, e și foarte mult stres, dar și satisfacțiile sunt pe măsură. La defilările importante contează prea puțin talentul tău, individual. Acolo ai nevoie de o echipă de oameni talentați. Altfel, nu faci față. Totul trebuie să fie impecabil, să respecte exigențele marilor creatori și toate acestea trebuie să fie gata, întotdeauna, contra-timp.

Deși sunt mulți oameni care au aceeași profesie, fiecare își pune amprenta într-un mod unic. În ce constă unicitatea ta? Ce crezi că te deosebește de alți profesioniști din domeniu?
Talentul meu. Cu asta te naști! Harul de a modela și colora părul așa cum văd eu că o impun trasăturile fiecărei persoane și stilul fiecăruia mă diferențiază de ceilalți. Un haristylist trebuie să aibă curajul să-ți spună cum nu-ți stă bine. Nu există persoană urâtă, ci doar persoană nearanjată. Eu am talent înainte de toate, am răbdare și sunt foarte serioasă în contactul cu părul clientelor mele. Părul lor este un prilej pentru mine de a-mi ridica sufletul la rang de artă.

Ce faci pentru evoluția ta în domeniu?
Particip la cursuri, simpozioane atât în Italia, cât în orașe de mare inspirație precum New York, Las Vegas, Londra, Paris, Tokyo, Roma, Milano. Interacționez mereu cu oameni din domeniul meu. Citesc despre vechile și noile tendințe, mă actualizez mereu cu tot ceea ce înseamnă idustria beauty și a modei. Pentru că e foarte important și stilul vestimentar atunci când vorbim despre coafuri. Nu mă scot niciodată din priză. Eu, când mă uit prima dată la o persoană, primul lucru pe care i-l observ este părul și stilul în care a îmbinat hainele. Atenție, nu vorbim de a purta lucruri scumpe, ci de modul în care le combini între ele. Poți avea pe tine un șifonier de haine de marcă, daca n-ai stil, sunt degeaba!

Cu siguranță fiecare etapă din viață are momentele ei, dar dacă ar fi să alegi cel mai emoționant moment din viața profesională, care ar fi acela? Dar din viața personală?
Cel mai emoționat moment din viața profesională a fost atunci când am participat cu echipa din salonul meu la prima defilare de modă de la Milano, în cadrul “Săptămânii modei”, acolo de unde transmite postul de televiziune FashionTV. Am avut senzația teleportării într-o altă lume, una fabuloasă. Mi se părea incredibil că sunt filmată de cei de la FashionTV , un post de televiziune pe care îl urmăream și în România, când eram în școala generală și care-mi păruse întotdeauna o televiziune extraterestră, cu care n-am cum sa mă intersectez vreodată. Întotdeauana am urmărit cu extremă emoție defilările de modă transmise de FashionTV inclusiv de la Milano Fashion Week, eveniment la care merg ca la mine acasă. Probabil simțeam încă de pe-atunci ce va urma, dar nu știam să-mi explic. Din viața personală, cel mai emoționant moment a fost atunci când s-a născut nepoțelul meu, Luca. Când l-am ținut în brațe, chiar în ziua în care s-a născut, mi-am dat seama că nu mai văzusem niciodată ceva atât de mic și minunat. Loulou – căci așa îl alint eu – este un băiețel minunat, iar mătușa Danda – cum mă alintă el, uneori – este foarte mândră de el. I love you, Loulou!

Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat până astăzi. Atât pe plan profesional, dar și personal?
Să nu încetezi să muncești pentru visul tău. Poate împlinirea vine mai târziu, poate mai repede; e chestiune doar de timp. Atunci când știi ce vrei, dacă muncești cu seriozitate, până la urmă reușești. Eu sunt și foarte puternică mental, și datorită acestei trăsături reușesc să ascult ce-mi spune inima fără să mă las tulburată de voci externe. Sunt foarte hotărâtă atunci când o iau pe un drum.

Cum împaci viața profesională cu cea personală?
Greu. Foarte greu. Sunt o fire deschisă, cu mulți prieteni și simt nevoia să-i văd, să socializez, să ies în lume. Evident, că fac asta! Doar că nu reușesc atât de des pe cât mi-aș dori și, în realitate, am puțin timp doar pentru mine. Există un preț pe care trebuie să-l plătești întotdeauna pentru ceea ce ai. Am învățat, de-a lungul anilor, să mă împac cu treaba asta.

Cum decurge o zi din viața ta?
În salon, preparând culori pentru părul pe care apoi abia aștept să-l colorez și să-l modelez. Mă trezesc dimineața devreme, pun muzică – ascult muzică peste tot. Sunt dependentă de muzică. Stau toată ziua în salon, până seară, târziu. Apoi, chiar dacă ajung acasă extrem de obosită, tot mai găsesc puțină energie pentru un telefon cu o prietenă dragă cu care mă amuz de o întâmplare sau alta și, adorm așa râzând în hohote. Glumesc, evident, dar eu chiar sunt așa, foarte veselă. Singurele clipe când am un aer serios sunt atunci când analizez o clientă nouă. Atunci devin profundă, ca să-nțeleg ce vrea ea și ce aș putea eu să fac din ea. E o provocare atât de plăcută.

Ce activități te pasionează? Cum îți petreci timpul liber?
Îmi place să dansez, mult, foarte mult. Și să călătoresc. În puținul timp liber asta fac, călătoresc. Și vreau să sar cu parașuta. Nu-mi explic cum de n-am făcut asta până acum, dar urmeză.

Ce faci pentru a-ți păstra echilibrul interior?
Rămân singură, cu muzica în surdină, cu țigara mea, cu capriciile mele, iar atunci când sunt doar cu mine mă simt foarte bine. Așa-mi încarc eu bateriile. Se spune că e bine să-ți placă să rămâi doar tu cu tine. E semn că te iubești pe sine, că te respecți. Eu mă simt foarte bine în compania mea. Cred că din asta se trage și toată energia și forța mea.

Te provocăm să ne spui ceva interesant de aflat despre tine, despre care nu știu multe persoane. 
Totul este interesant despre mine! (râde în hohote). Cum să spun aici, ceva ce nu știe toată lumea?! Dar, dacă totuși m-ați provocat, o să încerc să spun ce-mi trece acum prin minte. Interesant despre mine este faptul că, deși par foarte independentă și rebelă, am o enormă slăbiciune pentru mama. Este cea mai de treabă prietenă a mea. Și dacă cineva îmi oferă varianta de “a suna un prieten”, atunci eu o sun pe mama. Pe de altă parte, puțin știu cât mă mândresc cu sora mea, cu firea ei justițiară, onestă, perfecționistă, cu tot ceea ce face ea. Nici nu-și imaginează cât de des și mult vorbesc cunoștințelor mele despre ea J! Altceva, interesant, în afara carierei mele, nu știu să definesc. Poate faptul că mi-e dor de mamaie, de străbunica mea, de copilărie. Sunt un om fericit pentru ca am avut o copilărie frumoasă, din care am rămas cu multe amintiri printre care, deseori, mă retrag din cotidian, pentru a mă revigora sufletește.

Lorena Diculescu
Hairstylist @ Elia Piatto – Torino, Italia


Follow Us On Instagram